Сетевая библиотекаСетевая библиотека
Marşul Regilor Morgan Rice Inelul Vrăjitorului #2 INELUL VRĂJITORULUI are toate ingredientele pentru a deveni un succes imediat: comploturi, contrauneltiri, mister, cavaleri curajoşi şi relaţii înfloritoare, pline de inimi zdrobite, decepţie şi trădare. Vă va delecta ore în şir şi va satisface cititorii de toate vârstele. Recomandată pentru biblioteca permanentă a tuturor cititorilor de ficţiune. Books and Movie Reviews, Roberto MattosMARŞUL REGILOR ne duce cu un pas mai departe în călătoria eroică a lui Thor spre maturitate, pe măsură ce acesta începe să înţeleagă mai bine cine este, ce sunt puterile sale, când se hotărăşte să devină un războinic. După ce scapă din temniţă, Thor este îngrozit să afle de o altă tentativă de asasinare a lui MacGil. Când MacGil moare, întregul regat intră în criză. Cum toată lumea se luptă pentru tron, Curtea Regală este sfâşiată, mai mult ca niciodată, în drame de familie, lupte pentru putere, ambiţie, gelozie, violenţă şi trădare. Trebuie ales un moştenitor dintre copii, iar străvechea Sabie a Destinului, sursa întregii lor puteri, va fi mânuită de un nou venit. Dar totul se complică: arma crimei este recuperată şi laţul care va prinde asasinul se strânge. În acelaşi timp, cei din clanul MacGil înfruntă o nouă ameninţare a celor din clanul McCloud, care plănuiesc să îi atace din nou din interiorul Inelului. Thor luptă să recâştige dragostei lui Gwendolyn, dar nu are timp: i se cere să-şi strângă lucrurile, să se pregătească, împreună cu camarazii săi de arme, pentru Sută, cele o sută de zile istovitoare de iad, cărora toţi cei din Legiune trebuie să le supravieţuiască. Pentru proba bărbăţiei, Legiunea trebuie să traverseze Canionul, dincolo de protecţia Inelului, în Sălbăticie şi să navigheze pe Marea Tartuvian spre Insula Ceţii, despre care se spune că e păzită de un dragon. Oare vor reuşi să se întoarcă? Va supravieţui oare Inelul în absenţa lor? Va afla Thor, în cele din urmă, secretul destinului său? Cu modul sofisticat în care creează şi descrie lumi, CALEA EROILOR este o epopee despre prieteni şi îndrăgostiţi, despre rivali şi pretendenţi, despre cavaleri şi dragoni, intrigi şi conspiraţii politice, despre iniţiere, inimi zdrobite, decepţie, ambiţie şi trădare. Este o poveste despre onoare şi curaj, despre soartă şi destin, despre magie. E o ficţiune care ne duce într-o lume pe care nu o vom uita niciodată şi care cucereşte oameni de toate vârstele şi sexele. Cărţile 2-13 din serie sunt de asemenea disponibile acum! Morgan Rice Marşul Regilor Cartea 2 Din Inelul Vrăjitorului Despre Morgan Rice Morgan Rice este #1 la bestselleruri şi autoarea bestsellerurilor MEMORIILE UNUI VAMPIR, cuprinzând unsprezece cărţi (şi mai urmează); #1 bestseller cu seria TRILOGIA SUPRAVIEŢUIRII, un thriller post-apocaliptic care cuprinde două cărţi (şi mai urmează); și #1 bestseller cu seria INELUL VRĂJITORULUI care cuprinde treisprezece cărţi (şi mai urmează). Cărţile lui Morgan Rice sunt disponibile în ediţii audio şi tipărite, iar traduceri ale acestora sunt acum disponibile în limbile germană, franceză, italiană, spaniolă, portugheză, japoneză, chineză, suedeză, olandeză, turcă, maghiară, cehă și slovacă (și mai multe limbi disponibile în viitor). Morgan doreşte să vă cunoască părerile, aşa că sunteţi invitaţi să accesaţi www.morganricebooks.com pentru a vă înscrie în lista de contacte e-mail, pentru a primi o carte gratuită, cadouri, pentru a descărca gratuit aplicaţia, pentru a afla ultimele noutăţi, în exclusivitate, pentru a vă conecta prin Facebook şi Twitter şi pentru a păstra legătura! Laude selecte pentru Morgan Rice "INELUL VRĂJITORULUI" are toate ingredientele pentru a deveni un succes imediat: INTRIGI, contra-INTRIGI, mister, cavaleri curajoşi şi relaţii înfloritoare, pline de inimi zdrobite, decepţie şi trădare. Vă va delecta ore în șir și va satisface toate vârstele. Recomandat pentru biblioteca permanentă a tuturor cititorilor de ficţiune." –-Books and Movie Reviews, Roberto Mattos "Rice face o treabă excelentă atrăgându-te de la început în poveste, utilizând o mare calitate descriptivă care transcende simpla zugrăvire a decorului.... Frumos scrisă și extrem de rapid de citit." –-Black Lagoon Reviews (despre Transformată) "O poveste ideală pentru tinerii cititori. Morgan Rice a făcut o treabă bună dând poveștii o întorsătură interesantă… Proaspătă și unică. Seria se concentrează în jurul unei fete… o fată extraordinară!… Ușor de citit, dar cu acțiune extrem de rapidă… Evaluat Audiență Generală." –-The Romance Reviews (despre Transformată) "Mi-a captat atenţia de la început până la sfârşit şi n-am mai putut s-o las din mână…. Această poveste este o aventură extraordinară, cu un ritm alert, plină de acţiune chiar de la început. Nu te plictiseşti nicio clipă." –-Paranormal Romance Guild (despre Transformată) "Plină până la refuz de acţiune, idilă, aventură şi suspans. Puneţi mâna pe această carte şi vă veţi îndrăgosti încă o dată." –-vampirebooksite.com (despre Transformată) "O intrigă minunată, și aceasta a fost mai ales tipul de carte pe care îți va fi greu s-o pui jos seara. Finalul a fost o situație pe muchie de cuțit, atât de spectaculoasă încât veți dori imediat să cumpărați cartea următoare, doar pentru a vedea ce se întâmplă." –-The Dallas Examiner (despre Iubită) "TRANSFORMATĂ este o carte care rivalizează cu AMURG și JURNALELE VAMPIRILOR, și una care te va face să nu vrei să lași cartea din mână până la ultima pagină! Dacă îți plac aventura, dragostea și vampirii, această carte este pentru tine! " –-Vampirebooksite.com (despre Transformată) "Morgan Rice se dovedește din nou a fi o povestitoare extrem de talentată.... Va atrage o gamă largă de public, inclusiv fanii tineri ai genului vampiri/fantastic. Acesta s-a încheiat cu o situație neașteptată, pe muchie de cuțit, care te lasă șocat." –-The Romance Reviews (despre Iubită) Cărți de Morgan Rice INELUL VRĂJITORULUI CALEA EROILOR (Cartea 1) MARȘUL REGILOR (Cartea 2) SOARTA DRAGONILOR (Cartea 3) STRIGĂT DE ONOARE (Cartea 4) JURĂMÂNT DE GLORIE (Cartea 5) ACTE DE BRAVURĂ (Cartea 6) RITUALUL SĂBIILOR (Cartea 7) CHEZĂŞIA ARMELOR  (Cartea  8) UN CER DE VRĂJI  (Cartea 9) O MARE DE SCUTURI (Cartea 10) O DOMNIE DE OŢEL (Cartea 11) TĂRÂMUL DE FOC (Cartea 12) DOMNIA REGINELOR (Cartea 13) JURĂMÂNTUL FRAȚILOR (Cartea 14) VISUL MURITORILOR (Cartea 15) TURNIRUL CAVALERILOR (Cartea 16) DARUL BĂTĂLIEI (Cartea 17) Trilogia supraviețuirii ARENA UNU: VÂNĂTORII DE SCLAVI (Cartea 1) ARENA DOI (Cartea 2) MEMORIILE UNUI VAMPIR TRANSFORMATĂ (Cartea 1) IUBITĂ (Cartea 2) TRĂDATĂ (Cartea 3) PREDESTINATĂ (Cartea 4) DORITĂ (Cartea 5) LOGODITĂ (Cartea 6) PROMISĂ (Cartea 7) GĂSITĂ (Cartea 8) REÎNVIATĂ (Cartea 9) RÂVNITĂ (Cartea 10) SORTITĂ (Cartea 11) Ascultă seria INELUL VRĂJITORULUI în format de carte audio! Copyright © 2013 Morgan Rice Toate drepturile rezervate. Cu excepţia cazurilor permise de Legea Drepturilor de Autor din 1976,  din SUA, nicio parte din această publicaţie nu poate fi reprodusă, distribuită sau transmisă în orice formă sau prin orice mijloace sau stocată într-un sistem de baze de date sau de recuperare, fără acordul prealabil al autorului. Acest e-book este licenţiat numai pentru uzul dumneavoastră personal. Acest e-book nu poate fi revândut sau cedat altor persoane. Dacă v-aţi dori să împărţiţi acest e-book cu o altă persoană, vă rugăm să achiziționați câte un exemplar suplimentar pentru fiecare destinatar. Dacă citiţi acest e-book şi nu l-aţi cumpărat, sau nu a fost achiziţionat numai pentru uzul dumneavoastră, atunci vă rugăm să îl returnaţi şi să achiziţionaţi o copie proprie. Vă mulţumim că respectaţi munca dificilă a acestui autor. Aceasta este o operă de ficțiune. Numele, personajele, afacerile, organizaţiile, locurile, evenimentele şi incidentele sunt fie produsul imaginaţiei autorului sau sunt utilizate ficţional. Orice asemănare cu persoane reale, în viaţă sau decedate, este o simplă coincidenţă. Imagine supracopertă copyright Bilibin Maksym, utilizată sub licență de la Shutterstock.com. "Pumnal o fi ceea ce văd în faţă-mi Şi-ntors spre mîna mea minerul său ? O, vino să te strîng în pumnul meu ! Eu nu te am, deşi mereu te văd."     -William Shakespeare Macbeth CAPITOLUL UNU Regele MacGil intră împleticindu-se în camera lui, după ce băuse prea mult, iar camera se rotea și capul îi pulsa după festivitățile din noaptea aceea. O femeie al cărei nume nu îl ştia era agăţată de el pe o parte, un braţ cuprinzându-i talia, cămaşa ei pe jumătate dezbrăcată, conducând-l chicotind spre pat. Doi servitori au închis ușa în urma lor și au dispărut discret. MacGil nu știa unde  era regina lui, iar în această seară nu-i păsa. Acum ei împărțeau rareori patul – ea retrăgându-se deseori în propria cameră, mai ales în nopțile de sărbători, când mesele durau prea mult timp. Știa de distracțiile soțului ei, și nu părea să îi pese. La urma urmei, el era regele, iar regii MacGil au domnit întotdeauna absolut. Dar pe când MacGil se îndrepta spre pat, camera se răsucea prea tare, iar el a îndepărtat-o brusc pe femeie. Nu mai avea chef de asta. „Lasă-mă!”, a poruncit, și a împins-o de lângă el. Femeia stătea acolo, uimită și rănită, iar ușa s-a deschis și servitorii au revenit, fiecare prinzând-o de un braț și conducând-o afară. Ea a protestat, dar țipetele ei au fost înăbușite când au închis ușa în urma ei. MacGil se așeză pe marginea patului și își odihni capul în mâini, încercând să oprească durerea de cap. Era neobișnuit pentru el să aibă o durere de cap așa de devreme, înainte ca efectele băuturii să aibă timp să se risipească, dar seara asta fusese diferită. Totul se schimbase atât de repede. Ospățul se desfășura așa de bine; el se așezase cu o bucată frumoasă de friptură și un vin puternic, atunci când acel băiat, Thor, a trebuit să apară și să strice totul. Mai întâi a fost intruziunea lui, cu visul lui prostesc; apoi a avut îndrăzneala să îi dea cupa jos din mână. Apoi, a trebuit să apară câinele ăla și să lingă vinul și să cadă mort în fața tuturor. De atunci MacGil a fost șocat. Realizarea îl lovise ca un ciocan: cineva a încercat să-l otrăvească. Să-l asasineze. Abia putea sa proceseze situația. Cineva s-a strecurat pe lângă gărzile sale, trecând și de degustătorii lui de vin și de mâncare. Fusese la un pas de a muri, iar asta încă îl zguduia. Și-a amintit că Thor a fost luat și dus în temnita, şi s-a întrebat din nou dacă aceasta a fost porunca dreaptă. Pe de o parte, desigur, nu se putea ca băiatul să fi știut că pocalul a fost otrăvit, decât dacă el însuşi pusese otrava, sau fusese oarecum complice la crimă. Pe de altă parte, el știa că Thor avea puteri profunde și misterioase – prea misterioase – și, probabil, chiar spusese adevărul: poate că într-adevăr văzuse asta într-un vis. Poate că Thor chiar îi salvase viaţa, şi poate că MacGil trimisese în temniță singura persoană cu adevărat loială. Capul lui MacGil pulsă de durere la acel gând, cum stătea acolo masându-și fruntea prea ridată, încearcând să înțeleagă toată situația. Dar el băuse prea mult în seara aceasta, mintea lui era prea încețoșată, gândurile i se învârteau nebunește şi nu reușea să-i dea de cap. Era prea cald aici, o noapte de vară sufocantă, corpul său supraîncălzit de ore întregi de exagerat cu mâncarea şi băutura, şi se simțea transpirând. S-a întins și și-a aruncat mantia, apoi cămaşa de afară, dezbrăcându-se până a rămas doar cu cămașa de corp. Și-a sters sudoarea de pe frunte, apoi de pe barbă. S-a lăsat pe spate şi și-a scos cizmele enorme și grele, una câte una, şi și-a mișcat degetele de la picioare când au ajuns la aer. Stătu acolo și suflă din greu, încercând să-și recapete echilibrul. Burta lui crescuse azi şi era o povară. A dat din picioare și s-a întins pe spate, odihnindu-și capul pe pernă. Oftă și privi în sus, dincolo de cei patru stâlpi ai baldachinului, către tavan, şi își dori ca acesta să nu se mai învârtă. Cine ar vrea să mă omoare? se întrebă din nou. El îl iubise pe Thor ca pe un fiu, şi o parte din el simţea că nu ar putea fi el. Se întreba cine altcineva ar putea fi, ce motiv ar putea avea – şi cel mai important, dacă ei vor încerca din nou. Oare era în siguranţă? Fuseseră oare corecte declaraţiile lui Argon? MacGil simți cum ochii lui se îngreunează, tocmai când simţea răspunsul aproape de a i se cristaliza în minte. Dacă mintea lui ar fi fost doar un pic mai clară, poate ar fi putut să-și dea seama de toate. Dar va trebui să aştepte lumina dimineții pentru a-și convoca consilierii, pentru a porni o anchetă. Întrebare din mintea lui nu era cine l-a vrut mort – ci cine nu-l vroia mort. Curtea sa era plină de oameni care-i râvneau tronul. Generali ambiţioși; membri intriganți ai consiliului; nobili şi lorzi lacomi de putere; spioni; vechi rivali; asasini de la clanul McCloud – şi poate chiar de la Sălbatici. Poate chiar mai aproape de atât. Ochii lui MacGil aproape se închiseră pe măsură ce adormea; dar ceva i-a atras atenţia și i-a ţinut deschiși. El a detectat mişcare şi s-a uitat într-acolo, observând că servitorii lui nu erau acolo. Clipi confuz. Servitorii lui nu-l lăsau niciodată singur. De fapt, nu-și putea aminti când fusese ultima dată singur în această cameră, doar el. Nu-și amintea să le fi poruncit să plece. Chiar şi mai ciudat: uşa lui era larg deschisă. În acelaşi moment, MacGil auzi un zgomot din partea îndepărtată a camerei, şi se întoarse să se uite. Acolo, strecurându-se de-a lungul peretelui, venind din umbre în lumina torțelor, era un bărbat înalt, subțire, purtand o mantie neagră și cu gluga trasă pe față. MacGil clipi de mai multe ori, întrebându-se dacă avea vedenii. La început era sigur că au fost doar umbre, lumina pâlpâitoare a torţelor care juca feste ochilor lui. Dar un moment mai târziu figura era cu câțiva paşi mai aproape si se apropia rapid de patul lui. MacGil a încercat să se concentreze în lumina slabă, să vadă cine era; începu instinctiv să se ridice, şi fiind războinicul experimentat care era, și-a dus mâna la talie, căutând o sabie, sau cel puţin un pumnal. Dar se dezbrăcase şi nu avea nicio armă acolo. Stătu, neînarmat, pe patul său. Figura se mișca repede acum, ca un şarpe în noapte, apropiindu-se tot mai mult, iar pe măsură ce MacGil se ridică, reuși să-i vadă fața. Camera încă se rotea, iar beţia l-a împiedicat să înţeleagă clar, dar pentru un moment, el ar fi putut jurat că era fața fiului său. Gareth? Inima lui MacGil s-a umplut brusc de panică, pe când se întreba ce ar putea să facă el aici, neanunțat, atât de târziu în noapte. „Fiul meu?”, strigă el. MacGil văzu intenţia ucigașă în ochii lui, şi era tot ce-i trebuia să vadă – a început să sară jos din pat. Dar figura se mișcă prea repede. El sări în acţiune, şi înainte ca MacGil să poată ridica mâna ca să se apere, era strălucirea metalului în lumina torțelor, şi, rapid, prea rapid, o lamă străpungea aerul – şi se cufunda în inima lui. MacGil țipă, un strigăt adânc și întunecat de suferinţă, şi fu surprins de sunetul propriului strigăt. Era un strigăt de luptă, unul pe care îl auzise de prea multe ori. Era strigătul unui războinic rănit de moarte. MacGil simți metalul rece trecând printre coastele sale, împingând prin mușchi, amestecându-se cu sângele lui, apoi împingând mai adânc, tot mai adânc, durerea mai intensă decât orice și-a imaginat el vreodată, pe când părea să nu se mai oprească niciodată din drum. Cu un icnet adânc, simţi sânge fierbinte, sarat, umplându-i gura, simți cum respiraţia îi devine dificilă. Se forţă să privească în sus, la fața ascunsă în glugă. Fu surprins: se înșelase. Nu era fața fiului său. Era altcineva. Cineva cunoscut. Nu-și putea aminti cine, dar era cineva apropiat de el. Cineva care semăna cu fiul său. Creierul lui era ravășit de confuzie, pe când încerca să dea un nume feței. Cum figura stătea deasupra lui, ținând cuţitul, MacGil cumva a reuşi să ridice o mână şi s-o împingă în umărul bărbatului, încearcând să-l facă să se oprească. Simți o explozie de putere a vechiului războinic ridicându-se în el, simți puterea strămoșilor săi, simți o parte profundă a sa, cea care-l făcea rege, care nu se dădea bătută. Cu un singur brânci gigant, el reuşi să-l împingă înapoi pe asasin cu toată forța. Omul era mai subtire, mai fragil decat se gândise MacGil, şi s-a poticnit înapoi cu un strigăt, împiedicându-se de partea cealaltă a camerei. MacGil reuşi să se ridice în picioare şi, cu un efort suprem, duse mâna și îşi scoase cuţitul din piept. Îl aruncă de-a curmezișul camerei şi acesta lovi podeaua de piatră zdrăngănind, alunecând pe ea, şi se ciocni de peretele opus. Bărbatul, a cărui glugă îi căzuse înapoi pe umeri, se dădu înapoi împleticindu-se şi se uită înapoi, cu ochii larg deschiși de frică, pe când MacGil începu să se apropie de el. Omul se întoarse şi fugi prin cameră, oprindu-se doar suficient de mult ca să-și ridice pumnalul înainte de a fugi. MacGil încercă să-l urmărească, dar bărbatul era prea rapid, şi brusc durerea reveni, străpungându-i pieptul. El simţi cum își pierde puterile. MacGil stătu acolo, singur în cameră, şi se uită în jos la sângele care-i curgea din piept, în palmele întinse. Se prăbuși în genunchi. Își simţi trupul răcindu-se și se lăsă pe spate încercând să strige după ajutor. „Gardă”, a sunat țipătul său slab. Respiră adânc, şi într-o agonie supremă, reuşi să-și mobilizeze vocea adâncă. Vocea unui care a fost odată rege. „GĂRZI!” a strigat el. Auzi paşi pe un hol îndepărtat, apropiindu-se încet. Auzi deschizându-se o uşă îndepărtată, simți corpuri apropiindu-se de el. Dar camera se rotea din nou, şi de această dată nu de la băutură. Ultimul lucru pe care l-a văzut a fost podea rece de piatră, ridicându-se să-i întâlnească fața. CAPITOLUL DOI Thor apucă mânerul de fier al ușii imense de lemn din fața sa şi trase cu toată puterea. Se deschise încet, scârţâind, şi revelă în faţa lui camera regelui. Făcu un pas înăuntru, simțind cum i se ridică firele de păr pe mâini când trecu pragul. Simțea aici o mare întunecime, zăbovind în aer ca o ceaţă. Thor făcu mai mulți pași în camera, auzind trosnetul torţelor pe pereţi pe măsură ce mergea către corpul care zăcea grămadă pe podea. Simţise deja că era regele, că fusese ucis – că el, Thor, a ajuns prea târziu. Thor nu putea decât să se întrebe unde erau toate gărzile, de ce nu fusese nimeni aici să-l salveze. Genunchii lui Thor se înmuiară pe când făcea ultimii pași către cadavru; el îngenunche pe piatră, apucă umărul, deja rece, și îl întoarse pe rege cu fața în sus. Acesta era MacGil, fostul său rege, zăcând acolo, cu ochii larg deschişi, mort… Thor se uită în sus și brusc îl văzu pe servitorul regelui stând deasupra lor. El ține un pocal mare, bătut cu pietre scumpe, pe care Thor îl recunoscu de la ospăț, făcut din aur masiv şi acoperit cu rânduri de rubine şi safire. În timp ce se holba la Thor, servitorul îl vărsă încet pe pieptul regelui. Vinul îl stropi pe Thor pe toată fața. Thor auzit un țipăt și se întoarse să-și vadă șoimița, pe Estopheles, așezată pe umărul regelui; ea linse vinul de pe obrazul lui. Thor auzi un zgomot şi se întoarse și-l văzu pe Argon, stând în picioare lângă el, privind în jos cu asprime. Într-o mână ținea coroana care strălucea. Într-alta își ținea toiagul. Argon veni și așeză coroana ferm pe capul lui Thor. Thor o putea simți, greutatea ei apăsându-l, potrivindu-se perfect, metalul ei îmbrăţişându-i tâmplele. El se uită mirat la Argon. „Tu eşti Rege acum”, declară Argon. Thor clipi, iar când deschise ochii, înaintea lui stăteau toți membrii Legiunii, Legiunii de Argint, sute de bărbați și băieți înghesuiți împreună în cameră, toți cu fața spre el. Ca unul, toți au îngenuncheat, apoi s-au închinat către el, cu fața până la pământ. „Regele nostru”, a venit un cor de voci. Thor s-a trezit brusc. Se ridică în șezut, respirând greu, uitându-se în jur. Era întuneric aici, și umed, iar el și-a dat seama că stătea pe o podea de piatră, cu spatele la perete. Se chinui să vadă pe întuneric, văzu la distanță bare de fier şi, dincolo de ele, o torţă care pâlpâia. Apoi și-a amintit: temnița. Fusese târât aici jos, după ospăț. Își aminti de acel soldat care-i dăduse un pumn în față și-și dădu seama că trebuie să fi fost inconştient; nu ştia pentru cât timp. Se ridică în picioare, respirând mai adânc, încercând să facă să dispară visul cumplit. Păruse atât de real. Se rugă să nu fie adevărat, ca regele să nu fie mort. Imaginea regelui mort era bine înfiptă în mintea lui. Thor văzuse cu adevărat ceva? Sau totul fusese doar imaginatia lui? Thor simți cum cineva-l lovi cu piciorul în talpă şi privi în sus să vadă o figură stând în picioare deasupra lui. „Era și vremea să te trezești”, se auzi vocea. „Astept de ore întregi”. În lumina slabă Thor desluși fața unui adolescent, cam de vârsta lui. Era subţire, scund, cu obrajii scobiți şi pielea ciupită de vărsat – și totuși ceva bun şi inteligent părea să existe în spatele ochiilor lui verzi. „Eu sunt Merek”, spuse el. „Colegul tău de celulă. Pentru ce ești aici?” Thor stătu drept, încercând să-și adune cumpătul. Se sprijini cu spatele de perete, își trecu mîinile prin păr şi încercă să-şi amintească, să pună toate lucrurile cap la cap. „Ei spun că ai încercat să-l omori pe rege”, a continuat Merek. „El chiar a încercat să-l omoare, şi o să-l rupem în bucăţi dacă iese vreodată din spatele acestor gratii”, mârâi o voce. Izbucni un cor de zornăituri, cupe de cositor lovite de barele de metal, și Thor se uită să vadă întregul coridor plin cu celule, deținuții cu aspect grotesc lipindu-și capul de gratii și, în lumina pâlpâitoare a torțelor, rânjind la el. Cei mai mulți erau nerași, cu dinți lipsă, iar unii arătau ca și cum ar fi fost aici de ani de zile. Era o privelişte înfricoşătoare şi Thor se forţă să se uite în altă parte. Chiar se afla cu adevărat aici jos? Va rămâne oare prizonier aici, cu oamenii ăștia, pentru totdeauna? „Nu-ți face griji de ei”, spuse Merek. Suntem doar noi doi în celula asta. Ei nu pot intra. Și mie nu-mi pasă deloc dacă l-ai otrăvit pe rege. Aş dori să-l otrăvesc chiar eu. „Nu l-am otrăvit pe Rege”, spuse Thor indignat. „Nu am otrăvit pe nimeni. Am încercat să-l salvez. Tot ce am făcut a fost să-i răstorn pocalul.” „Şi cum ai știut că pocalul a fost otrăvit?” ţipă o voce din josul culoarului, care trăgea cu urechea. „Magie, presupun?” Un cor de rasete cinice veni din susul şi din josul coridorului de celule. "E vrăjitor!" a strigat unul dintre ei, batjocoritor. Ceilalți au râs. "Nu, era doar o presupunere norocoasă!" urlă altul, spre încântarea celorlalți. Thor se încruntă, urând acuzaţiile, vrând să-i convingă pe toti de adevăr. Dar ştia că ar fi o pierdere de timp. În plus, nu trebuia să se apere în fața acestor criminali. Merek îl studie, cu o privire care nu era la fel de sceptică precum a celorlalți. Se uita ca și cum delibera. "Eu te cred," spuse el calm. "Mă crezi?" întrebă Thor. Merek ridică din umeri. "La urma urmei, dacă ai de gând să-l otrăvești pe rege, ai fi chiar atât de prost să-i spui?" Merek se întoarse şi se îndepărtă câţiva paşi în partea sa de celul şi se lăsă pe spate sprijinit de perete şi se aşeză cu fața spre Thor. Acum Thor era curios. "Pentru ce ești tu aici? " întrebă el. "Sunt un hoţ", răspunse Merek, oarecum cu mândrie. Thor a fost luat prin surprindere; el nu fusese niciodată înainte în prezența unui hoț, unui adevărat hoț. El nu se gândise niciodată să fure şi a fost mereu uimit să realizeze că unii oameni o făceau. "De ce faci asta?" întrebă Thor. Merek ridică din umeri. "Familia mea nu are niciun pic de mâncare. Ei trebuie să mănânce. Nu am niciun pic de şcoală, sau orice aptitudini de orice fel. Furtul este ceea ce ştiu. Nimic important. Mai mult mâncare, în general. Orice altceva îi ajută de pe azi pe mâine. Am scăpat cu asta de ani de zile. Apoi am fost prins. De fapt acum m-au prins a treia oară. A treia oară e cel mai rău." "De ce?" întrebă Thor. Merek tăcu, apoi clătină încet din cap. Thor putea vedea cum ochii i se umplu de lacrimi. "Legea regelui este strictă. Nicio excepţie. A treia abatere, îți taie mâna." Thor era îngrozit. Privi în jos la mâinile lui Merek ; ambele erau acolo. "Nu au venit încă după mine ", spuse Merek. "Dar vor veni." Thor se simți groaznic. Merek privi în depărtare, ca și cum s-ar fi ruşinat, şi Thor făcu la fel, nedorind să se mai gândescă la asta. Thor își puse capul în mîini, capul care îl omora, încercând să-și adune gândurile. Ultimele câteva zile păreau un vârtej; atât de multe se întâmplaseră atât de repede. Pe de o parte, simţi un sentiment de succes, de răzbunare: el a văzut viitorul, a prevăzut otrăvirea lui MacGil și l-a salvat de ea. Poate că, până la urmă, soarta putea fi schimbată, – probabil că destinul putea fi modificat. Thor simţi un sentiment de mândrie: el și-a salvat regele. Pe de altă parte, era aici, în temniţă, neputând să-ți curățe reputația. Toate speranţele şi visele lui erau spulberate, orice şansă de a se alătura Legiunii pierdută. Acum, era norocos daca nu-și petrecea aici restul zilelor. Îl durea să se gândească că MacGil, care îl primise pe Thor ca un tată, singurul părinte adevărat pe care l-a avut vreodată, chiar credea că Thor a încercat să-l omoare. Îl durea să știe că Reece, cel mai bun prieten al său, ar putea crede că el a încercat să-i omoare tatăl. Sau chiar mai rău, Gwendolyn. El se gândi la ultima lor întâlnire – cum ea a crezut că el se ducea la bordeluri – şi simţi ca și cum tot ce era bun în viaţa lui i-a fost tras de sub picioare. Se întreba de ce i se întâmplau toate astea lui. Până la urmă, el a vrut doar să facă bine. Thor nu știa ce se va întâmpla cu el; nici nu-i păsa. Tot ce vroia acum era să-și curățe numele, ca oamenii să ştie că el nu a încercat să-l rănească pe rege; că el avea puteri reale, că el a văzut într-adevăr viitorul. Nu ştia ce se va întâmpla cu el, dar ştia un lucru: trebuia să iasă de aici. Într-un fel. Înainte ca Thor să-și poată termina gândul, auzi paşi, cizme grele topăind în drumul lor în jos pe coridoarele de piatră; se auzea un zdrăngănit de chei, şi, câteva momente mai târziu, apăru în vedere un temnicer voinic, omul care-l târâse pe Thor aici şi-l îi dăduse un pumn în faţă. La vederea lui Thor simţi durerea crescându-i în obraz, deveni pentru prima dată conştient de ea şi simți o repulsie fizică. "Ei bine, dacă nu este piaza rea care a încercat să-l omoare pe rege," se încruntă temnicerul, răsucind cheia de fier în broască. După mai multe clinchete care reverberau, se întinse și făcu uşa celulei să alunece înapoi. Purta cătușe într-o mână, și avea atârnat la brâu un topor mic. "O să-ți primești partea", a mârâit la Thor, apoi se întoarse spre Merek "dar acum e rândul tău, hoț mic. A treia oară,"a spus el cu un zâmbet răutăcios,"fără excepţii." Se aruncă spre Merek, apucându-l cu duritate, îi trase braţ la spate, închise una dintre cătușe, apoi fixă celălalt capăt într-un carlig de pe perete. Merek ţipă, trăgînd salbatic de cătușe, încearcând să se elibereze; dar era inutil. Temnicerul trecu în spatele lui şi îl apucă, îl ținu într-o îmbrăţişare de urs, îi prinse braţul liber şi îl plasă pe o margine de piatră. "Asta o să te învețe să nu furi," mârâi el. Își scoase securea de la brâu şi o ridică deasupra capului, cu gura deschisă larg, dinţii urâți ieșind în afară când mârâia. "NU!" țipă Merek. Thor stătea acolo, îngrozit, privind fascinat cum temnicerul a adus arma în jos, țintind încheietura pumnului lui Merek. Thor și-a dat seama că în câteva secunde, mâna sărmanului băiat sărac va fi tăiată, pentru totdeauna, pentru nici un alt motiv decât niște furtișaguri de mâncare, cu care să-și ajute familia să nu moară de foame. Nedreptatea situației îl ardea pe dinăuntru, şi ştia că nu o putea permite. Pur și simplu nu era corect. Thor își simți tot corpul cum se înfierbântă, iar apoi simți o arsură în interior, ridicându-se din picioare și curgându-i prin palme. Simți cum timpul încetinește, se simțea deplasându-se mai repede decât bărbatul, a simțit fiecare clipă din fiecare secundă, pe când toporul bărbatului atârna acolo în aer. Thor simţi o minge de energie arzândă în palma sa şi o aruncă spre temnicer. Văzu cu uimire că sfera galbenă zbură din palma lui, prin aer, iluminând celula întunecată și lăsând o dâră luminoasă – şi merse de-a dreptul spre fața temnicerului. L-a lovit în cap, și pe când a făcut-o, el a scăpat toporul și a zburat prin celulă, lovindu-se de perete și prăbușindu-se. Thor îl salvă pe Merek cu o fracțiune de secundă înainte ca lama să ajungă la încheietura mâinii lui. Merek se uită cu ochii mari la Thor. Temnicerul își scutură capul şi începu să se ridice, să-l prindă pe Thor. Dar Thor simţi cum puterea arde prin el, iar când temnicerul se ridică în picioare și se întoarse cu fața spre el, Thor fugi înainte, sări în aer şi-l lovi în piept. Thor simţi o putere pe care n-a cunoscut-o niciodată fulgerând prin trupul său şi auzit un trosnet când lovitura sa l-a trimis pe bărbatul masiv înapoi prin aer, zdrobindu-l de perete, şi în jos într-un morman pe podea, cu adevărat inconştient de data aceasta. Merek stătea acolo, in stare de soc, iar Thor ştia exact ce trebuia să facă. El apucă toporul, se repezi spre el, ținu cătușele lui Merek pe piatră, şi le lovi cu toporul. O scânteie mare zbură prin aer când lanțul de legătură fu retezat. Merek a tresărit, apoi a ridicat capul şi s-a uitat la lanţul care atârna în jos până la picioarele lui, şi și-a dat seama că e liber. Se uită înapoi spre Thor, cu gura căscată. "Nu știu cum să-ți mulțumesc", spuse Merek. "Nu ştiu cum ai făcut asta, orice ar fi, sau cine esti, sau ce esti – dar tu mi-ai salvat viaţa. Îți sunt dator. Şi asta e ceva ce nu tratez cu uşurință." "Nu-mi datorezi nimic," spuse Thor. "Greşit," spuse Merek, întinzând mâna și strângându-l pe Thor de antebraţ. "Esti fratele meu acum. Si eu te voi răsplăti. Într-un fel. Într-o zi." Cu aceasta, Merek se întoarse, ieși grăbit pe ușa deschisă a celulei, și fugi pe coridor, în strigătele celorlalți prizonieri. Thor s-a uitat în jur, l-a văzut pe temnicerul inconştient, uşa deschisă a celulei, şi şi-a dat seam că și el trebuie să acţioneze. Strigătele prizonierilor erau tot mai puternice. Thor a ieşit, s-a uitat în ambele direcții şi a decis să alerge în sens opus față de Merek. Până la urmă, nu puteau să-i prindă pe amândoi odată. CAPITOLUL TREI Thor a fugit prin noapte, pe străzile haotice al Curţii Regale, uimit de agitaţia din jurul lui. Străzile erau aglomerate, grupuri de oameni se grăbeau într-o agitaţie evidentă. Mulți purtau torțe, iluminând noaptea, aruncând umbre dure pe chipuri, în timp ce clopotele castelului băteau neîncetat. Era o bătaie rară, o dată pe minut, şi Thor ştia ceea ce însemna asta: moarte. Clopotele de moarte. Şi era doar o singură persoană în regat pentru care s-ar trage clopote în această noapte: regele. Inima lui Thor bubuia pe când se intreba. Pumnalul din visul lui îi fulgeră prin fața ochilor. Oare a fost adevărat? Trebuia să ştie sigur. S-a întins și a apucat un trecător, un băiat care alerga în direcţia opusă. "Unde te duci?" a întrebat Thor. Ce este cu toată agitaţia asta?" "Nu ai auzit?" băiatul a țipat înapoi, frenetic. "Regele nostru este pe moarte! Înjunghiat! Se adună o mulțime de oameni lângă Poarta Regelui, încercând să afle ştiri. Dacă este adevărat, este groaznic pentru noi toţi. Poți să îți imaginezi? O țară fără un rege?" Cu asta, băiatul a dat deoparte mâna lui Thor, s-a întors şi a fugit înapoi în noapte. Thor a stat acolo, cu inima bubuind, nedorind să recunoască realitatea a tot ce era în jurul lui. Visele lui, premonițiile lui – au fost mai mult decât doar fantezii. El a văzut viitorul. De două ori. Şi asta îl speria. Puterile sale erau mai profunde decât ştiuse, şi păreau să devină mai puternice pe zi ce trece. Unde vor duce oare toate astea? Thor a stat acolo, încercând să-și dea seama unde sa meargă mai departe. Evadase, dar acum nu avea nicio idee încotro s-o ia. Cu siguranţă în câteva momente gărzile regale – şi, posibil, toată Curtea Regală – vor ieşi în căutarea lui. Faptul că Thor a evadat îl va face doar să pară mai vinovat. Dar apoi, din nou, faptul că MacGil a fost înjunghiat pe când Thor a fost în închisoare, nu l-ar exonera? Sau ar face ca el să pară că face parte dintr-o conspiraţie? Thor nu își putea asuma niciun risc. În mod evident, nimeni din regat nu era dispus audă argumente raţionale – părea că toată lumea din jurul lui vroia sânge. Şi el ar fi, probabil, ţapul ispăşitor. Trebuia să găsească adăpost, un loc unde să meargă și să aștepte să treacă furtuna și să-și curățe numele. Cel mai sigur loc unde să meargă ar fi departe de aici. Ar trebui să fugă, să se refugieze în satul său – sau chiar mai departe, la cât mai mare distanță de aici putea. Dar Thor nu vroia să aleargă drumul cel mai sigur; asta nu era firea lui. Vroia să rămână aici, să-și curățe numele și să-și păstreze poziția în Legiune. Nu era un laş, şi nu fugea. Mai presus de toate, vroia să-l vadă pe MacGil înainte să moară – presupunând că el era încă în viaţă. El trebuia să-l vadă. Se simţea copleşit de vinovăţie că nu a fost capabil să oprească asasinarea. De ce a fost condamnat să vadă moartea regelui, dacă nu putea face nimic s-o împiedice? Şi de ce l-a văzut ca fiind otrăvit atunci când el a fost, de fapt, înjunghiat? Cum Thor stătea acolo, întrebându-se, îi veni ideea: Reece. Reece era o persoană în care putea avea încredere că nu-l va da pe mâna autorităţilor, poate chiar ar putea să-l protejeze. El simţea că Reece l-ar crede. El ştia că dragostea  lui  Thor pentru tatăl său fusese reală, şi dacă cineva avea vreo şansă să-i curățe numele lui Thor, acel cineva ar fi Reece. El trebuia să-l găsească. Thor porni în sprint prin aleile din spate, răsucindu-se și întorcându-se prin mulțime, pe când fugea de la Poarta Regelui spre castel. El ştia unde era camera lui Reece – pe aripa de Est, aproape de zidul exterior – şi spera doar ca Reece să fie acolo. Dacă era, poate îi putea atrage atenția, ajutandu-l să găsească o modalitate de a intra în castel. Thor avea senzația înspăimântătoare că dacă ar fi rămas aici, în stradă, ar fi fost recunoscut în curând. Şi atunci când această mulțime l-ar fi recunoscut, l-ar fi sfâșiat în bucăți. Pe măsură ce Thor mergea pe o stradă după alta, picioarele alunecându-i în noroiul nopții de vară, în cele din urmă ajunse la zidul de piatra al meterezelor exterioare. El rămase aproape, alergând alături de el, chiar sub ochii vigilenți ai soldaţilor care stăteau la fiecare câţiva metri. Pe măsură ce se apropia de fereastra lui Reece, se aplecă şi luă o piatră netedă. Din fericire, arma pe care au uitat să i-o era vechia lui praştie de încredere. A scos-o din talie, a pus piatra la locul ei și aruncat o. Cu ținta sa fără cusur, Thor a trimis piatra în zbor peste zidul castelului şi perfect în fereastra deschisă a camerei lui Reece. Thor o auzi trosnind în peretele interior, apoi aşteptă, stând aplecat în lungul peretelui ca să nu fie obsevat de gardienii regelui, care au tresărit la zgomot. Nimic nu s-a întâmplat pentru câteva momente, şi stomacul lui Thor se strânse, pe când se întreba dacă Reece chiar nu era până la urmă în camera lui. Dacă nu, Thor va trebui să fugă din acest loc; nu era nicio altă cale pentru el să obţină adăpost. Își ținu respiraţia, cu inima zbătându-i-se în piept, în timp ce aştepta, privind la fereastra deschisă a lui Reece. După ceea ce părea o eternitate, Thor era gata să se întoarcă și să plece când a văzut o figura care-și înclina capul privind pe fereastră, sprijinind ambele palme pe pervazul ei şi privind în jur cu o expresie nedumerită. Thor se ridică în picioare, ducându-se la câțiva pași de perete, şi fluturând un braţ ridicat. Reece s-a uitat în jos şi l-a observat. Fața lui Reece s-a luminat când l-a recunoscut, vizibil în lumina torței chiar de aici, şi, Thor era ușurat să vadă bucuria de pe fața lui. Asta i-a spus tot ce trebuia să știe: Reece nu l-ar da pe mâna gărzilor. Reece i-a făcut semn să aștepte, iar s-a Thor grăbit înapoi la perete, ghemuindu-se jos exact când un soldat s-a întors spre el. Thor a aşteptat nu ştia nici el cât de mult timp, gata în orice moment să fugă de soldați, până când în cele din urmă Reece a apărut, țâșnind pe o uşă din peretele exterior, respirând greu în timp ce privea în ambele sensuri şi îl văzu pe Thor. Reece s-a grabit spre el şi l-a îmbrăţişat. Thor era nespus de bucuros. El a auzit un scheunat, şi s-a uitat în jos pentru a-l vedea, spre încântarea sa, pe Krohn, ghemuit în cămașa lui Reece. Krohn aproape că a sărit din camașă când Reece l-a prins și i l-a predat lui Thor. Krohn – puiul de leopard alb care tot creștea, pe care Thor îl salvase odată – sări în braţele lui Thor și Thor îl imbrațișă și el, scheunând şi chițăind şi lingându-l pe Thor pe față. Reece a zâmbit. "Atunci când te-au luat, el a încercat să te urmeze, şi l-am luat să mă asigur că e în siguranţă." Thor prinse antebraţul lui Reece în semn de apreciere. Apoi el a râs, pe când Krohn continua să-l lingă. "Și tu mi-ai lipsit băiete," râse Thor, sărutându-l înapoi. "Acum taci sau ne aud gărzile." Krohn tăcu, ca și cum ar fi înţeles. "Cum ai reuşit să evadezi?" întrebă Reece, surprins. Thor ridică din umeri. Nu prea ştia ce să spună. Încă nu se simţea confortabil să vorbească despre puterile sale, pe care nu le înţelegea. Nu vroia ca altii să se gândească la el ca la un fel de ciudat. "Am avut noroc cred", a răspuns el. "Am văzut o oportunitate și am luat-o." "Eu sunt uimit că mulțimea nu te-a rupt în bucăți," a spus Reece. "Este întuneric," a spus Thor. "Nu cred că cineva m-a recunoscut. Nu încă, oricum." "Ştii că fiecare soldat din regat te caută? Ştii că tatăl meu a fost înjunghiat?" Thor dădu din cap, serios. "El e bine?" Lui Reece i-a căzut fața. "Nu", a răspuns, sumbru. "E pe moarte." Thor s-a simţit devastat, ca și cum ar fi fost propriul său tată. “Știi că n-am avut nimic de-a face cu asta, nu-i așa?” a întrebat Thor, plin de speranţă. Lui nu-i păsa ce credea oricine altcineva, dar avea nevoie ca cel mai bun prieten al lui, fiul cel mai mic al lui MacGil, să ştie că el era nevinovat. "Desigur", a spus Reece. "Altfel nu aș sta aici." Thor a simțit un val de ușurare, şi l-a bătut pe Reece pe umăr cu recunoştinţă. "Dar restul regatului nu va fi atât de încrezător ca mine", a adăugat Reece. "Locul cel mai sigur pentru tine este departe de aici. Îți voi da mai rapid cal al meu, un pachet de provizii, şi te voi trimite departe. Trebuie să te ascunzi până când toată agitația asta se liniștește, până când îl găsesc pe adevăratul criminal. Nimeni nu gândește clar acum. " Thor clătină din cap. "Nu pot pleca", a spus el. "Asta m-ar face să par vinovat. Am nevoie ca alții să știe că nu am făcut acest lucru. Nu pot să fug de necazurile mele. Eu trebuie să-mi curăț numele." Reece clătină din cap. "Dacă stai aici, te vor găsi. O să te închidă din nou – şi apoi să te execute – dacă nu te omoară mai întâi mulțimea. " "E un risc pe care trebuie să mi-l asum", a spus Thor. Reece se uită la el lung şi atent, şi privirea lui s-a schimbat de la una îngrijorată la una admirativă. În cele din urmă, încet, el dădu din cap. "Ești mândru. Și prost. Foarte prost. De aceea îmi place de tine." Reece a zâmbit. Thor a zâmbit înapoi. "Am nevoie să-l văd pe tatăl tău", a spus Thor. "Trebuie să am o şansă să-i explic, faţă în faţă, că nu am fost eu, că nu am avut nimic de a face cu asta. În cazul în care decide să mă condamne, atunci aşa să fie. Dar am nevoie de o șansă. Vreau ca el să ştie. Asta e tot ce îți cer." Reece se uită înapoi la el cu sinceritate, judecându-și prietenul. În cele din urmă, după ceea ce părea o eternitate, el dădu din cap. "Eu te pot duce la el. Ştiu o cale prin spate. Duce la camera lui. Este riscant – şi odată ce ai intrat, o să fii pe cont propriu. Nu există nicio cale de ieșire. Nu o să pot face nimic pentru tine atunci. Aceasta ar putea însemna moartea ta. Sigur vrei să-ți asumi riscul ăsta? " Thor a încuviinţat înapoi cu o seriozitate mortală. "Foarte bine, atunci," a spus Reece, şi brusc a întins mâna şi a aruncat o mantie peste Thor. Thor a prins-o și s-a uitat în jos surprins; și-a dat seama că Reece trebuie să fi planificat asta tot timpul. Reece a zâmbit când Thor s-a uitat în sus. "Ştiam că o să fii destul de prost să vrei să stai. Nu m-aș aştepta la nimic mai puţin de la prietenul meu cel mai bun." CAPITOLUL PATRU Gareth pășea în sus și în jos prin camera sa, retrăind evenimentele nopții, plin de anxietate. Nu putea să creadă ce se întâmplase la ospăț, cum totul a ajuns atât de rău. Nu reușea să înțeleagă cum acest baiat prost, acel nepoftit de Thor, cumva a aflat de complot lui cu otravă – şi chiar mai mult, chiar a reuşit să intercepteze pocalul. Gareth și-a amintit acel moment când l-a văzut pe Thor sărind în sus, răsturnând pocalul, când a auzit pocalul lovind piatra, a văzut vinul vărsându-se pe podea şi și-a văzut toate visele și aspiraţiile vărsându-se cu el. În acel moment, Gareth a fost distrus. Toate lucrurile pentru care trăise au fost zdrobite. Şi când acel câine a lipăit vinul şi a căzut mort – el a ştiut că e terminat. El și-a văzut întreaga viața trecându-i rapid prin fața ochilor, s-a văzut pe sine descoperit, condamnat pe viață la temniță pentru că a încercat să-și omoare tatăl. Sau mai rău, executat. Era o prostie. N-ar fi trebuit să meargă niciodată mai departe cu planul, n-ar fi trebuit s-o viziteze pe vrăjitoare. Cel puțin Gareth a acţionat rapid, prinzând şansa şi sărind în picioare pentru a fi primul care a dat vina pe Thor. Privind înapoi, el era mândru de el însuşi, de cât de repede a reacţionat. Aceasta fusese o inspirație de moment, și, spre uimirea lui, părea să fi funcționat. Ei îl târâseră pe Thor de acolo, iar apoi sărbătoarea aproape că s-a liniștit din nou. Desigur, nimic nu a fost la fel după asta, dar cel puțin, suspiciunea părea să cadă direct pe băiat. Gareth rugat doar ca să rămână așa. Trecuseră zeci de ani de la o tentativă de asasinat asupra unui MacGil, iar Gareth se temea că va avea loc o anchetă, care până la urmă va privi mai adânc în faptă. Privind înapoi, fusese o prostie să încerce să-l otrăvească. Tatăl său era invincibil. Gareth ar fi trebuit să știe asta. Se întinsese mai mult decât îi era plapuma. Și acum nu putea decât să se simtă ca și cum era numai o chestiune de timp până când suspiciunea va cădea pe el. Va trebui să facă tot ce putea pentru a dovedi vinovăția lui Thor și a-l face să fie executat înainte de a fi prea târziu. Cel puțin Gareth se răscumpărase oarecum: după acea încercare eșuată, anulase asasinarea. Acum, Gareth se simțea ușurat. Dupa ce a vazut complotul eșuând, el și-a dat seama că o parte din el, ascunsă adânc, nu a vrut de fapt să-l omoare pe tatăl său, nu a vrut să aibă sângele lui pe mâini. El nu va fi rege. S-ar putea ca niciodată să nu fie rege. Dar, după evenimentele din seara asta, asta îi pica bine. Cel puţin va fi liber. Nu ar putea face față stresului de a trece din nou prin toate astea: secretele, urzelile, anxietatea constantă de a nu fi descoperit. Era prea mult pentru el. Pe măsură ce tot pășea în sus și-n jos prin cameră, târziu în noapte, într-un final, încet, a început să se calmeze. Tocmai când începea să se simtă din nou el însuși, pregătindu-se să se culce pentru noapte, auzi un troznet brusc și se întoarse să vadă cum ușa camerei se deschise cu putere. Firth dădu buzna înăuntru, cu ochii mari, frenetic, intrând în cameră ca și cum ar fi fost urmărit. "E mort!" țipă Firth. "El este mort! L-am omorât. El este mort!" Firth era isteric, se jeluia, şi Gareth nu avea nicio idee despre ce era vorba. Era beat? Firth alerga prin toată camera, ţipând, plângând, ținând mâinile ridicate – şi abia atunci Gareth i-a observat palmele, acoperite de sânge, tunica sa galbenă, pătată cu rosu. Inima lui Gareth s-a poticnit. Firth tocmai omorâse pe cineva. Dar pe cine? “Cine este mort? " întrebă Gareth. “De cine vorbești?" Dar Firth era isteric și nu putea să se concentreze. Gareth a alergat la el, l-a prins ferm de umeri și l-a scuturat. "Răspunde-mi!" Firth a deschis ochii şi s-a uitat la el cu ochii unui cal sălbatic. "Tatăl tău! Regele! El este mort!" De mâna mea! " La cuvintele lui, Gareth a simțit ca și cum un cuțit ar fi fost înfipt în propria lui inimă. Se uită înapoi, cu ochii mari, înțepenit, simțindu-se tot trupul amortit. A dat drumul strânsorii, a făcut un pas înapoi, şi a încercat să-și calmeze respiraţia. Putea vedea după tot acel sânge că Firth spunea adevărul. Chiar nu-și putea imagina. Firth? Băiatul de la grajduri? Cel cu cea mai puțină voință dintre toţi prietenii lui? Îl ucisese pe tatăl său? "Dar… cum este posibil?" Gareth spuse, uimit. "Cand?" "S-a întâmplat în camera lui," a spus Firth. "Chiar adineaori. L-am înjunghiat." Realitatea știrii a început să se cristalizeze, iar Gareth și-a recâștigat inteligența; a observat ușa deschisă, a fugit la ea și a trântit-o să se închidă, verificând în primul rând ca să se asigure că niciunul dintre paznici nu a văzut nimic. Din fericire, coridorul era gol. El a tras zăvorul greu de fier și a închis-o. S-a întors apoi grăbit înapoi în cameră. Firth era încă isteric, şi Gareth trebuie să-l calmeze. Avea nevoie de răspunsuri. L-a apucat de umeri, l-a întors și l-a pălmuit suficient de tare pentru a-l opri. În cele din urmă, Firth s-a concentrat pe el. "Spune-mi totul," a comandat Gareth cu răceală. "Spune-mi exact ce s-a întâmplat. De ce ai făcut acest lucru?" "Ce vrei sa spui de ce? " a întrebat Firth, confuz. "Ai vrut să-l omori. Otrava ta nu a funcționat. M-am gândit că aș putea să te ajut. Am crezut că asta era ce vroiai.” Gareth clătină din cap. L-a apucat pe Firth de cămași și l-a scuturat, iar și iar. "De ce ai făcut asta!?" a țipat Gareth. Gareth și-a simţit întreaga lume cum se prăbuşeşte. A fost şocat să-și dea seama că simte remuşcări pentru tatăl său. Nu putea înţelege. Doar cu câteva ore în urmă, dorea mai mult decât orice să-l vadă otrăvit, mort la masă. Acum ideea că fusese ucis l-a lovit ca moartea celui mai bun prieten. Se simţea copleşit de remuşcări. O parte din el până la urmă nu vroia ca el să moară – mai ales nu în acest fel. Nu de mâna lui Firth. Şi nu de o lamă. "Nu înţeleg", s-a plâns Firth. "Doar cu câteva ore în urmă ai încercat chiar tu să-l omori. Complotul tău cu pocalul. Am crezut ca o să fii recunoscător!" Spre propria lui surpriză, Gareth s-a întins şi l-a lovit pe Firth peste faţă. "Nu ți-am spus să faci asta!" scuipă Gareth. “Nu ți-am spus niciodată să faci asta. De ce l-ai omorât? Uita-te la tine. Ești plin de sânge. Acum suntem amândoi terminați. Este doar o chestiune de timp până când ne prind gărzile." "Nimeni nu a văzut," a pledat Firth. "M-am strecurat între schimburi. Nu m-a reperat niciunul." "Şi unde este arma?" "Nu am lăsat-o", a spus Firth mândru. "Eu nu sunt prost. Am scăpat de ea." "Şi ce lamă ai folosit?" A întrebat Gareth, cu mintea învârtindu-se de implicaţii. A trecut de la remuşcări la îngrijorare; mintea lui alerga cu fiecare detaliu al urmelor pe care acest prost făcut grămadă ar fi putut să le lase, fiecare detaliu care ar putea duce la el. "Am folosit una care nu ar putea fi urmărită", a spus Firth, mândru de el însuși. "A fost o lamă obișnuită, anonimă. Am găsit-o în grajduri. Erau patru altele exact la fel. Nu ar putea fi urmărită," a repetat el. Gareth își simţi inima oprindu-se. “A fost un cuţit scurt, cu un mâner de culoare roşie şi cu lama curbată? Montat pe perete alaturi de calul meu?" Firth dădu din cap, privindu-l îndoielnic. Gareth se întunecă. "Idiotule. Desigur că lama poate fi urmărită!" "Dar nu erau marcaje pe ea!" a protestat Firth, sunând speriat, vocea lui tremurând. "Nu sunt marcajele pe lamă – dar e unul pe mâner!" a țipat Gareth. "Dedesubt! Nu ai verificat cu atentie. Prostule." Gareth păşi înainte, înroşindu-se. “Emblema calului meu este sculptată dedesubt Oricine care cunoaște bine familia regală poate urmări lama respectivă înapoi la mine." El se uită la Firth, care părea blocat. Vroia să-l omoare. "Ce ai făcut cu ea?" insistă Gareth. "Spune-mi că o ai la tine. Spune-mi că ai adus-o înapoi cu tine. Te rog." Firth a înghițit în sec. "Am scăpat de ea cu grijă. Nimeni nu o va mai găsi vreodată." Gareth se strâmbă. "Unde, mai exact?" "L-am aruncat pe jgheabul de piatră, în haznaua castelului. Ei o golesc în râu în fiecare oră. Nu vă îngrijorați, Sire. Este pe fundul râului acum." Clopotele castelului bătură brusc, iar Gareth se întoarse și fugi spre fereastra deschisă, cu inima plină de panică. Se uită afară și văzut tot haosul și agitația de mai jos, o mulțime de oameni înconjurând castelul. Aceste clopote care băteau ar putea însemna doar un singur lucru: Firth nu mințea. El îl ucisese pe rege. Gareth își simți corpul devenind rece ca gheața. Nu putea concepe că el a pus în mișcare un astfel de rău enorm. Și că Firth, dintre toți oamenii, l-a executat. Apoi brusc s-au auzit bubuituri în ușă și ea s-a deschis violent iar mai multe gărzi regale au dat năvală înăuntru. Pentru o clipă, Gareth a fost sigur că ei îl vor aresta. Dar, spre surprinderea lui, s-au oprit şi au luat poziția de drepți. "Sire, tatăl vostru a fost înjunghiat. E posibil ca asasinul să fie încă liber. Asiguraţi-vă că rămâneți în siguranţă în camera dumneavoastră. El este grav rănit." Lui Gareth i se ridică părul pe ceafă la ultimul cuvânt. "Rănit"? Gareth spuse ca un ecou, cuvântul aproape rămânându-i în gîtlej. "Este încă în viaţă atunci?" "Este, Domnule. Şi Dumnezeu să fie cu el, va supravieţui şi ne va spune cine a făcut această faptă atroce." Cu o plecăciune scurtă, oșteanul plecă grăbit din cameră, trântind uşa. Furia l-a copleşit pe Gareth şi el l-a apucat pe Firth de umeri, l-a târât de-a curmezișul camerei şi l-a dat de un perete de piatră. Firth se holba la el, cu ochii mari, arătând îngrozit, mut. "Ce ai făcut?" a țipat Gareth. “Acum suntem amândoi terminați.” "Dar… dar…" se poticni Firth, "…Am fost sigur că el e mort!" "Ești sigur de multe lucruri", a spus Gareth, "şi sunt toate greşite!" Lui Gareth îi trecu prin minte un gând. "Acel pumnal," a spus el. "Trebuie să-l recuperăm, înainte de a fi prea târziu." "Dar l-am aruncat, stăpâne,", a spus Firth. "A ajuns în râu!" "L-ai aruncat într-o hazna. Asta nu înseamnă că este deja în râu. " "Dar cel mai probabil este!" a spus Firth. Gareth nu mai putea suporta neroziile acestui idiot. Ieși în fugă pe uşă, cu Firth pe urmele lui. "Voi merge cu tine. O să-ți arăt exact unde l-am aruncat," a spus Firth. Gareth s-a oprit pe coridor, s-a întors şi s-a uitat la Firth. Era acoperit de sânge, şi Gareth a fost uimit că oștenii nu l-au observat. A fost norocos. Firth era o problemă, mai mult decât oricând. "O să spun asta numai odată," a mormăit Gareth. "Treci imediat înapoi în camera mea, schimbă-ți hainele şi arde-le pe astea. Scapă de orice urme de sânge. Apoi dispari din acest castel. Stai departe de mine în noaptea asta. Mă înțelegi? " Gareth l-a împins înapoi, apoi s-a întors şi a fugit. El a sprintat pe hol, a fugit în jos pe scara de piatră în spirală, coborând nivel după nivel, spre camerele servitorilor. În cele din urmă, a țâșnit în pivniță, făcând mai mulți  servitori să se întoarcă spre el. Ei spălau oale enorme şi fierbeau găleţi de apă. Focuri uriaşe urlau printre cuptoare de caramida, iar slujitorii, purtând şorţuri pătate, erau uzi de sudoare. Pe partea îndepărtată a camerei Gareth a observat o enormă oală de noapte în care mizeria care curgea pe jgheab cădea cu zgomot la fiecare minut. Gareth a alergat până la cel mai apropiat slujitor şi l-a apucat disperat de braț. "Când a fost golită ultima dată oala?" întrebă Gareth. "A fost dusă la râul doar cu câteva minute în urmă, Domnule." Gareth s-a întors şi a alergat afară din cameră, sprintând în jos pe coridoarele castelului, înapoi în sus pe scara în spirală, şi tâșnind în aerul rece al nopții. A alergat peste terenul înierbat, cu răsuflarea tăiată pe când sprinta spre râu. Pe când se apropia de el, a găsit un loc unde să se ascundă, în spatele unui copac mare, aproape de mal. El a privit doi slujitori ridicând oala mare de fier şi înclinând-o în curentul furios al râului. El a privit până când a fost cu susul în jos, tot conținutul său golit, până când ei s-au întors cu oala şi au mers înapoi spre castel. În cele din urmă, Gareth era satisfăcut. Nici unul nu găsise vreo armă. Oriunde se afla, era acum pe fundul râului, dusă mai departe în anonimat. Dacă tatăl său avea să moară în această noapte, nu ar mai fi nicio dovadă rămasă pentru a-l urmări pe criminal. Sau ar fi? CAPITOLUL CINCI Thor l-a urmat pe Reece, cu Krohn în spatele lui, făcându-și drum prin pasajele din spate înapoi spre camera regelui. Reece îi adusese printr-o uşă secretă, ascunsă într-unul din zidurile de piatră, şi acum ținea o torţă, conducându-i pe când mergeau unul în spatele celuilalt în spaţiul înghesuit, făcându-și drum prin măruntaiele castelului într-o gamă ameţitoare de întoarceri înainte şi înapoi. Au urcat pe o scara ingusta, de piatră, care i-a dus la un alt pasaj. S-au întors, şi înaintea lor era o altă scară. Thor s-a minunat cât de complicat era acest pasaj. "Acest pasaj a fost construit în castel cu sute de ani în urmă," a explicat Reece în şoaptă pe când mergeau cu respiraţiea întretăiată de la urcat. "A fost construit de stră-străbunicul tatălui meu, al treilea rege MacGil. El l-a construit după un asediu – este o cale de scăpare. În mod ironic, n-am mai  fost niciodată sub asediu de atunci şi aceste pasaje nu au fost folosite de secole. Erau toate închise şi le-am descoperit în copilărie. Îmi place să le folosesc din timp în timp ca să mă mișc prin castel fără ca nimeni să nu ştie unde sunt. Când eram mai mici, Gwen şi Godfrey şi cu mine ne jucam de-a v-ați ascunselea în ele. Kendrick era prea mare iar lui Gareth nu-i plăcea să se joace cu noi. Fără torțe, asta a fost regula. Întuneric beznă. Era înfricoșător pe atunci." Thor a încercat să ţină pasul pe când Reece naviga pasajul cu o desfășurare uimitoare de virtuozitate, fiind evident că ştia fiecare pas cu ochii închiși. "Cum poți să-ți amintești toate cotiturile astea?" a întrebat Thor cu veneraţie. "Te simți singur atunci când ești un băiat care crește în acest castel," a continuat Reece, "mai ales atunci când toată lumea este mai mare şi eşti prea tânăr să te alături Legiunii, şi nu ai nimic altceva de făcut. Am făcut din asta misiunea mea, să descopăr tainele ascunse în fiecare colțișor al acestui loc." S-au întors din nou, au coborît trei trepte de piatră, au trecut printr-o deschidere îngustă în perete, apoi au coborât pe o scară lungă. În cele din urmă, Reece i-a adus la o uşă groasă, de stejar, acoperită de praf. El lipi o ureche de ușă şi ascultă. Thor veni lângă de el. "Ce ușă este aceasta?" întrebă Thor. "Ssst," a spus Reece. Thor tăcu și puse propria ureche la ușă, ascultând. Krohn stătea acolo în spatele lui, privind în sus. "Este intrarea secretă către camera tatălui meu", a şoptit Reece. "Vreau să aud cine este acolo cu el." Thor ascultă, cu inima bătând să-i spargă pieptul, vocile îndepărtate din spatele uşii. "Sună ca și cum camera este plină," a spus Reece. Reece se întoarse și-l privi pe Thor semnificativ. "Vei intra într-o furtună. Generalii lui vor fi acolo, consiliul, sfătuitorii, familia, toată lumea va fi acolo. Şi sunt sigur că fiecare dintre ei va fi în căutarea ta, presupusul criminal. Va fi ca și cum ai intra într-o gloată pusă pe linşaj. Dacă tatăl meu încă mai crede că ai încercat să-l omori, vei fi terminat. Sigur vrei să faci asta? " Thor a înghițit cu greu. Era acum ori niciodată. Gâtul lui s-a uscat, pe măsură ce el și-a dat seama că aceste era unul din momentele de cotitură ale vieții sale. Ar fi ușor să se întoarcă acum, să fugă. Ar putea trăi o viață în siguranță undeva, departe de Curtea Regală. Sau ar putea trece prin acea ușă și potențial să-și petreacă restul vieții în temniță, cu acei cretini – sau chiar să fie executat. El a respirat adânc și a decis. Trebuia să-și confrunte cu demonii față în față. Nu putea să dea înapoi. Thor dădu din cap. Îi era frică să deschidă gura, de teamă că, dacă o făcea, s-ar putea răzgândi. Reece dădu din cap cu o privire aprobatoare, apoi împinse mânerul de fier și împinse cu umărul în ușă. Thor miji ochii în lumina puternică a torțelor pe când ușa se deschise. S-a văzut stând în centrul camerei private a regelui, cu Krohn și Reece lângă el. Erau cel puțin două duzini de oameni înghesuiți în jurul regelui, care zăcea în patul lui; unii stăteau în picioare, alții erau îngenuncheați. În jurul regelui erau consilieri și generalii săi, împreună cu Argon, Regina, Kendrick, Godfrey – chiar și Gwendolyn. Era veghea morții, iar Thor era un intrus la această afacere privată de familie. Atmosfera din camera era sumbră, fețele grave. MacGil zăcea proptit pe perne, iar Thor a fost ușurat să vadă că era încă în viață, cel puțin pentru moment. Toate fețele s-au întors în același timp, surprinse de intrarea bruscă a lui Thor și Reece. Thor și-a dat seama ce șoc trebuie să fi fost, cu apariția lor bruscă în mijlocul camerei, venind printr-o ușă secretă în peretele de piatră. "Asta-i băiatul!" a strigat cineva din mulțime, sărind în picioare și arătând cu ură la Thor. "El e cel care a încercat să-l otrăvească pe rege!" Gărzile veneau spre el din toate colțurile camerei. Thor nu prea știa ce să facă. O parte din el a vrut să se întoarcă și să fugă, dar știa că trebuia să se confrunte cu această mulțime furioasă, trebuia să facă pace cu regele. Deci, el se pregăti, pe când mai mulți oșteni alergară spre el, să-l prindă. Krohn, lângă el, mârâi, avertizându-i pe atacatori. Cum Thor stătea acolo, a simțit cum se ridica brusc o căldură în sus în el, o putere care țâșnea prin el; a ridicat o mână, involuntar, și a întins palma și direcționat energia către ei. Thor a fost uimit să vadă că toți s-au oprit la jumătatea pasului, la câțiva metri depărtare, ca și cum ar fi înghețat. Puterea lui, orice ar fi fost, adunându-se în el, i-a ținut la distanță. "Cum îndrăznești să intri aici și să-ți folosești vrăjitoria, băiete!" a strigat Brom – cel mai mare general al regelui, scoțându-și sabia. "Oare nu a fost de ajuns că ai încercat o dată să-l ucizi pe regele nostru?" Brom veni la Thor cu sabia scoasă din teacă; pe când venea, Thor simțit cum ceva îl învinge, un sentiment mai puternic decât a avut vreodată. El pur și simplu a închis ochii și s-a concentrat. A simțit energia din sabia lui Brom, forma ei, metalul ei, și, într-un fel, a devenit una cu ea. I-a comandat să se oprească în ochiul minții lui. Brom a înghețat în mișcare, cu ochii mari. "Argon!" Brom s-a întors și a strigat. "Oprește imediat aceasta vrăjitorie! Oprește-l pe băiatul ăsta! " Argon a pășit afară din mulțime, și încet și-a coborât gluga. Se uită din nou la Thor cu ochi intenși, care ardeau. "Nu văd nici un motiv să-l opresc", a spus Argon. "El nu a venit aici pentru a face rău." "Ești nebun? Aproape l-a omorât pe Regele nostru! " "Asta este ceea ce presupui tu", a spus Argon. "Asta nu e ceea ce văd." "Lasă-l în pace", a venit o voce profundă, gravă. Toată lumea se întoarse pe când MacGil se ridica în șezut. Se uită spre ei, foarte slăbit. Era clar că se chinuia să vorbească. "Vreau să văd băiatul. El nu este cel care m-a înjunghiat. Am văzut fața bărbatului, și nu a fost el. Thor este nevinovat. " Încet, ceilalți și-au lăsat garda jos, iar Thor și-a relaxat mintea, permițându-le să plece. Oștenii s-au dat înapoi, uitându-se precauți la Thor, ca și cum ar fi fost de pe un alt tărâm, și încet și-au pus săbiile înapoi în teci. "Vreau să-l văd", a spus MacGil. "Singur. Voi toți. Lăsați-ne singuri. " "Regele meu", a spus Brom. "Chiar crezi că e sigur? Doar tu și acest băiat, singuri? " "Thor nu trebuie să fie atins", a spus MacGil. "Acum, lăsați-ne. Voi toți. Inclusiv familia mea. " O tăcere grea a căzut peste cameră pe când toți se uitau unul la altul, în mod clar nesiguri ce să facă. Thor stătea acolo, înțepenit de podea, neputând să înțeleagă totul. Unul câte unul, ceilalți, inclusiv familia regelui, ieșiră din cameră, iar Krohn a plecat cu Reece. Camera, atât de plină de oameni cu doar câteva momente înainte, brusc a devenit goală. Ușa a fost închisă. Erau doar Thor și regele, singuri în tăcere. Abia putea să creadă asta. Văzându-l pe MacGil zăcând acolo, atât de palid, cu astfel de dureri, l-a rănit pe Thor mai mult decât ar fi putut spune. Nu știa de ce, dar era aproape ca și cum o parte din el murea acolo, de asemenea, pe pat. El dorea mai mult decât orice ca regele să fie bine. "Vino aici, băiete", a spus MacGil încet, cu vocea răgușită, abia mai tare decât o șoaptă. Thor și-a coborât capul și s-a grăbit lângă patul regelui, îngenunchind în fața lui. Regele i-a întins o încheietura moale; Thor a luat mâna și a sărutat-o. Thor s-a uitat în sus și l-a văzut pe MacGil zâmbind slab în jos. Thor a fost surprins să simtă lacrimi fierbinți inundându-i proprii obraji. "Stăpâne," început Thor, toate într-o grabă, neputând să le țină în interior "te rog crede-mă. Nu te-am otrăvit. Știam de complot numai din visul meu. De la o putere pe care nu o cunosc. Am vrut doar să te avertizez. Te rog crede-mă- " MacGil ridică o palmă și Thor tăcu. "M-am înșelat în privința ta", a spus MacGil. "A fost nevoie să fiu înjunghiat de un alt om ca să-mi dau seama că nu ai fost tu. Tu doar ai  încercat să mă salvezi. Iartă-mă. Ai fost loial. Poate singurul membru loial al curții mele." "Cum îmi doresc să mă fi înselat," a spus Thor. "Îmi doresc așa de mult să fi fost în siguranţă. Ca visele mele să fi fost doar iluzii; ca niciodată să nu fi fost asasinat. Poate că m-am înșelat. Poate veți supraviețui. " MacGil clătină din cap. "Mi-a venit vremea", i-a spus el lui Thor. Thor înghiți greu, sperând că nu era adevărat, dar simțind că era. "Știi cine a făcut acest act teribil, Domnia Ta?" Thor a pus întrebarea care îi ardea în minte de când avusese visul. El nu-și putea imagina cine ar vrea să-l omoare pe rege, sau de ce. MacGil s-a uitat la tavan, clipind cu efort. "Am văzut fața lui. Este un chip pe care-l știu bine. Dar pentru un motiv oarecare, nu pot să-mi amintesc. " Se întoarse și se uită la Thor. "Nu contează acum. Mi-a venit vremea. Fie că a fost de mâna lui, sau de alta, sfârșitul este la fel. Ceea ce contează acum ", a spus el, și a întins mâna și a apucat încheietura lui Thor cu o forță care l-a surprins," este ceea ce se întâmplă după ce eu nu mai sunt. Al nostru va fi un regat fără rege. " MacGil s-a uitat la Thor cu o intensitate pe care Thor nu o înțelegea. Thor nu știa exact ce spune – ce îi cerea, dacă o făcea. Thor a vrut să întrebe, dar putea vedea cât de greu era pentru MacGil să respire și nu a vrut să riște întrerupându-l. "Argon avut dreptate despre tine", a spus el, eliberând încet strânsoarea. "Destinul tău este mult mai măreț decât al meu." Thor a simțit un șoc electric prin corp la cuvintele regelui. Destinul lui? Mai măreț decât al Regelui? Însăși ideea că regele s-ar deranja să discute despre Thor cu Argon era mai mult decât putea Thor înțelege. Iar faptul că el ar spune că destinul lui Thor era mai măreț decât al Regelui – ce-ar putea să vrea să spună? Oare Regele MacGil doar delira în ultimele sale clipe? "Te-am ales … te-am adus în familia mea cu un motiv. Știi care este acest motiv? " Thor clătină din cap, dorind cu disperare să știe. "Nu știi de ce te-am vrut aici, numai pe tine, în ultimele mele clipe?" "Îmi pare rău, stăpâne", a spus el, clătinând din cap. "Nu știu." MacGil zâmbi vag, iar ochii lui au început să se închidă. "Există un ținut mare, departe de aici. Dincolo de Sălbăticie. Dincolo chiar de țara dragonilor. Este țara Druizilor. De acolo este mama ta. Trebuie să mergi acolo să cauți răspunsuri. " Ochii lui MacGil s-au deschis larg și el se uita la Thor, cu o intensitate pe care Thor nu o putea înțelege. "Împărăția noastră depinde de asta", a adăugat el. "Nu ești ca ceilalți. Ești special. Până când nu înțelegi cine ești, regatul nostru nu va fi deloc liniștit. " Ochii lui MacGil s-au închis și respirația lui a devenit superficială, fiecare suflare ieșind cu un icnet. Mâna lui a slăbit încet pe încheietura lui Thor, iar Thor și-a simțit propriile lacrimile izvorând. Mintea lui se învârtea cu tot ce spusese regele,în timp ce încerca să dea un sens la toate. Abia se putea concentra. Oare auzise corect? MacGil a început să-i șoptească ceva, dar era atât de încet, că Thor abia putea pricepe. Thor se aplecă mai aproape, aducându-și urechea la buzele lui MacGil. Regele și-a ridicat capul pentru ultima cap o dată, și cu un ultim efort, a spus: "Răzbună-mă." Apoi, brusc, MacGil a înțepenit. Zăcu acolo pentru câteva momente, apoi capul lui s-a rostogolit într-o parte iar ochii i s-au deschis larg, nemișcați. Mort. "NU!" se jeli Thor. Bocetul lui trebuie să fi fost destul de tare pentru a alerta garda, pentru că o clipă mai târziu, a auzit o ușă deschizându-se în spatele lui, a auzit agitația a zeci de oameni intrând grăbiți în cameră. Într-un colț al conștiinței, el a înțeles că era mișcare în jurul lui. El a auzit vag clopotele castelului bătând afară, iar și iar. Clopotele sunau în ritm cu sângele din tâmplele lui. Dar totul a devenit o ceață, iar după câteva momente camera se învârtea. Thor leșina, îndreptându-se spre podeaua de piatră într-un mare colaps. CAPITOLUL ȘASE O rafală de vânt l-a lovit pe Gareth în față și s-a uitat în sus, clipind printre lacrimi, în lumina palidă a primului soare care răsărea. Ziua abia începea, și totuși în acest loc îndepărtat, aici, pe marginea Vîrfurilor lui Kolvian, se adunaseră deja sute de persoane – familia regelui, prietenii și supușii regali apropiați, stând aproape, în speranța că vor participa la înmormântare. Chiar dincolo de ei, ținuți înapoi de o armată de soldați, Gareth putea vedea masele adunându-se, mii de oameni privind funeraliile de la distanță. Durerea pe fețele lor era autentică. Tatăl său fusese iubit, asta era sigur. Gareth stătea împreună cu restul familiei apropiate, într-un semi-cerc în jurul corpului tatălui său, care stătea suspendat pe scânduri peste o groapă în pământ, cu frânghii în jur, așteaptă să fie coborât. Argon stătea în fața mulțimii, purtând hainele stacojiu-aprins pe care le folosea numai pentru funeralii, cu fața enigmatică în timp ce se uita în jos, la corpul regelui, gluga acoperindu-i fața. Gareth a încercat cu disperare să analizeze acea față, să descifreze cât de multe știa Argon. Oare Argon știa că și-a ucis tatăl? Și dacă da, le-ar spune celorlalți, sau ar lăsa destinul să-și urmeze cursul? Spre ghinionul lui Gareth, acel băiat enervant, Thor, a fost exonerat de orice vinovăție; evident, el nu ar fi putut să-l înjunghie pe rege în timp ce era în temniță. Ca să nu mai vorbim de faptul că chiar tatăl său le spusese tuturor că Thor era nevinovat. Ceea ce doar a înrăutățit lucrurile pentru Gareth. Un consiliu fusese deja format să ancheteze situația, să controleze fiecare detaliu al crimei. Inima lui Gareth bătea să-i spargă pieptul în timp ce stătea acolo cu ceilalți, cu ochii ațintiți la cadavrul pe cale de a fi coborât în pământ; el ar fi vrut să meargă în groapă cu el. Era doar o chestiune de timp până când urmele duceau la Firth – și când o făceau, Gareth va fi tras în jos cu el. El trebuia să acționeze rapid pentru a distrage atenția, să dea vina pe altcineva. Gareth s-a întrebat dacă cei din jurul lui îl suspectau. Probabil că era doar paranoic, iar pe când se uita la chipurile lor, nu a văzut pe nimeni uitându-se la el. Acolo stăteau frații lui: Reece, Godfrey, și Kendrick; sora lui Gwendolyn; și mama sa, fata ei schimbată de durere, arătând catatonică; într-adevăr, de la moartea tatălui său, ea era o persoană diferită, abia capabilă să vorbească. El a auzit că, atunci când a primit știrile, ceva s-a întâmplat în ea, un fel de paralizie. Jumătate din fața ei era înțepenită; atunci când deschidea gura, cuvintele ieșeau prea lent. Gareth a examinat fețele consilierilor regelui din spatele ei – generalul principal, Brom, și capul Legiunii, Kolk, stăteau în fața, în spatele lor stând nenumărații consilieri ai tatălui său. Toți simulau durerea, dar Gareth știa mai bine. Știa că tuturoracestor oameni, tuturor membrilor consiliului și sfătuitorilor și generalilor – și tuturor nobililor și seniorilor din spatele lor – abia le păsa. El a recunoscut pe fețele lor ambiția. Dorința de putere. Pe măsură ce fiecare se uita în jos la cadavrul regelui, el a simțit că fiecare se întreba cine va fi următorul care va apuca tronul. Era exact gândul pe care-l avea Gareth. Ce s-ar putea întâmpla în urma unui astfel de asasinat haotic? Dacă ar fi fost curat și simplu, iar vina dată pe altcineva, atunci planul lui Gareth ar fi fost perfect – tronul i-ar reveni lui. La urma urmei, el era primul născut, fiul legitim. Tatăl său îi cedase puterea lui Gwendolyn, dar nimeni nu fusese prezent la acea reuniune, cu excepția fraților lui, și dorințele sale nu fuseseră niciodată ratificate. Gareth cunoștea consiliul, și știa cât de în serios luau ei legea. Fără o ratificare, sora lui nu putea domni. Ceea ce, din nou, ducea la el. Dacă lucrurile își urmau cursul – şi Gareth era hotărât să se asigure că o vor face – atunci tronul ar trebui să-i revină lui. Asta era legea. Frații săi i se vor opune, nu avea nicio îndoială. Ei își vor aminti întâlnirea cu tatăl lor, şi, probabil, vor insistă ca Gwendolyn să domnească. Kendrick nu ar încerca să preia puterea pentru el însuși – era prea curat la suflet. Godfrey era apatic. Reece era prea tânăr. Gwendolyn era singura ameninţare reală. Dar Gareth era optimist: nu credea că Consiliul era gata ca o femeie – cu atât mai puţin o adolescentă – să conducă Inelul. Şi fără o ratificare de la rege, aveau scuza perfecta pentru a trece peste ea. Singurul pericol real rămas în mintea lui Gareth era Kendrick. Până la urmă, el, Gareth, era urât de toată lumea, în timp ce Kendrick era iubit de oamenii de rând, de soldaţi. Având în vedere situația, exista întotdeauna şansa ca Consiliul să dea tronul lui Kendrick. Cu cât Gareth putea prelua puterea mai repede, cu atât ar putea-o folosi pentru a-l strivi pe Kendrick. Gareth a simţit ceva trăgându-l de mână, şi s-a uitat în jos și a văzut cum frânghia îi ardea palma. El și-a dat seama că începuseră să coboare sicriul tatălui său; s-a uitat şi i-a văzut pe ceilalți frați ai sai, fiecare ținând de asemenea o funie, lăsându-l încet în jos. Capătul lui Gareth s-a înclinat, pentrun că el întârziase coborârea, şi el s-a întins şi a apucat frânghia cu cealaltă mâna până când în cele din urmă a ajuns la același nivel. Era o ironie: chiar şi în moarte, nu-și putea mulțumi tatăl. Clopotele îndepărtate băteau, de la castel, şi Argon a păşit înainte şi a ridicat o mână. “Itso ominus domi ko resepia…” Limba pierdută a Inelului, limba regală, folosită de strămoşii săi timp de o mie de ani. Era o limbă pe care profesorii privați ai lui Gareth i-au băgat-o în cap pe când era mic – şi una de care avea nevoie pentru a-și asuma puterile regale. Argon s-a oprit brusc, s-a uitat în sus, şi apoi direct la Gareth. Un fior rece a trecut pe coloana vertebrală a lui Gareth atunci când ochii translucizi ai lui Argon au părut să ardă prin el. Fața lui Gareth s-a înroșit, şi s-a întrebat dacă întreg Regatul îl privea, şi dacă toți ştiau ce însemna. În această privire fixă, el a simţit că Argon ştia de implicarea lui. Şi totuşi Argon era misterios, refuzând întotdeauna să se implice în urcușurile şi coborâșurile soartei oamenilor. Oare va păstra tăcerea? "Regele MacGil a fost un rege bun, un rege drept," a spus încet Argon, vocea lui adâncă şi nepământeană. "El a adus mandrie si onoare strămoşilor săi, şi bogăţie şi pace cum acest regat n-a mai cunoscut vreodată. Viaţa lui a fost luată prematur, după cum a vrut Dumnezeu. Dar a lăsat în urmă o moştenire profundă şi bogată. Acum depinde de noi să ne îndeplinim această moştenire." Argon se întrerupse. "Regatul nostru al Inelului este înconjurat de ameninţări profunde şi de rău augur pe toate laturile. Dincolo de Canionul nostru, protejat doar de scutul nostru  de energie, se află un popor de salbatici şi creaturi care ne-ar putea rupe în bucăți. În interiorul Inelului nostru, de cealaltă parte a ținuturilor noastre înalte, se află un clan care ne-ar face rău. Trăim într-o prosperitate şi pace de neegalat; dar siguranța noastră este efemeră. "De ce iau zeii pe cineva dintre noi în în floarea vârstei – un rege bun şi înţelept şi corect? De ce a fost destinul său să fie ucis în acest fel? Suntem toți doar pioni, marionete în mâna sorții. Chiar şi la apogeul puterii noastre, putem ajunge sub pământ. Întrebarea cu care trebuie să ne confruntăm nu este către ce ne străduim – ci cine ne străduim să fim. " Argon și-a coborât capul, iar Gareth și-a simţit palmele arzând pe când  coborau sicriul până la capăt; în cele din urmă a lovit pământul cu o bufnitură. "Nu!" a venit un țipăt. Era Gwendolyn. Isteric, ea a fugit spre marginea gropii, ca şi cum ar fi vrut să se arunce ea însăşi înăuntru; Reece a alergat şi a prins-o, a tras-o înapoi. Kendrick s-a dus să-l ajute. Dar Gareth n-a simţit niciun pic de simpatie pentru ea; mai degrabă, el s-a simţit ameninţat. Dacă ea vroia să fie sub pământ, el ar putea aranja asta. Da, într-adevăr, el ar putea. * Thor stătea doar la câțiva metri distanță de cadavrul regelui MacGil și privea cum e coborât în pământ, şi se simţea copleşit de imagine. Cocoţat pe marginea celui mai înalt pisc din regat, regele alesese un loc spectaculos unde să fie îngropat, un loc măreţ, care părea să ajungă chiar la nori. Norii aveau o nuanţă de portocaliu şi verde şi galben şi roz, pe măsură ce primul soare la răsărit se târa în sus pe cer. Dar ziua era acoperită cu o ceata care nu se ridica, ca și cum însuși Regatul era în doliu. Krohn, alături de el, a scheunat. Thor a auzit un ţipăt, şi a privit în sus pentru a o vedea pe Estopheles, zburând în cercuri mari deasupra lor, privind în jos la ei. Thor era încă amortit; cu greu putea crede evenimentele din ultimele zile, că el stătea acum acolo, în mijlocul familiei regelui, uitându-se cum acest om pe care el a ajuns atât de repede să-l iubească era coborât în pământ. Părea imposibil. Abia începuse să-l cunoască, primul om care i-a fost vreodată ca un tată adevărat, iar acum el îi era luat. Mai mult decât orice, Thor nu se putea opri  să se gândească la ultimele cuvinte ale regelui: Tu nu ești ca ceilalți. Ești special. Și până când nu înțelegi cine ești, regatul nostru nu va fi deloc liniștit. " Ce a vrut regele să spună cu asta? Cine era el, mai exact? Cum era el special? Cum de știa regele? Ce avea soarta regatului de-a face cu Thor? Oare regele doar delira? Există un ținut mare, departe de aici. Dincolo de Imperiu. Dincolo chiar de țara dragonilor. Este țara Druizilor. De acolo este mama ta. Trebuie să mergi acolo să cauți răspunsuri. " Cum a știut MacGil despre mama lui? Cum a ştiut unde a trăit ea? Şi ce fel de răspunsuri avea ea? Thor a presupus întotdeauna  că ea a murit – ideea că ea ar putea fi în viaţă îl electrifica. El era hotărât, mai mult ca oricând, să o caute, să o găsească. Pentru a găsi răspunsuri, pentru a descoperi cine era şi de ce era special. Clopotul bătea şi, când cadavrul lui MacGil a început să fie coborât, Thor s-a întrebat despre răsturnările crude ale soartei; de ce i- a fost permis să vadă în viitor, să-l vadă pe acest mare om ucis – dar a fost făcut neputincios în a face ceva în legătură cu asta? În unele moduri, își dorea să nu fi văzut niciodată acest lucru, să nu fi știut niciodată dinainte ce se va întâmpla; își dorea ca el să fi fost doar un spectator nevinovat ca şi restul, doar să se fi trezit într-o zi și să fi aflat că regele era mort. Acum, el se simţea ca fiind parte din asta. Într-un fel, se simţea vinovat, ca și cum ar fi trebuit să fi făcut mai mult. Thor s-a întrebat ce se va întâmpla acum cu Regatul. Era un regat fără rege. Cine va domni? Va fi, cum specula toată lumea, Gareth? Thor nu-și putea imagina nimic mai rău. Thor a scanat mulţimea şi a văzut feţele dure ale nobililor şi seniorilor, adunați aici din toate colțurile Inelului; ştia că sunt bărbaţi puternici, din ce îi spusese Reece, într-un regat agitat. Nu putea să se oprească din a se întreba cine ar putea fi criminalul. În toate aceste fețe, părea ca și cum toți erau suspecți. Toţi aceşti oameni căutau puterea. Oare Regatul se va sparge în bucăți? Forţele lor se vor lupta unele cu altele? Care va fi propria lui soartă? Şi ce se va întâmpla cu Legiunea? Va fi desființată? Ar putea fi desființată armata? Oare Cavalerii de Argint s-ar revolta dacă Gareth era numit rege? Şi după tot ce s-a întâmplat, oare ceilalți vor crede cu adevărat că Thor a fost nevinovat? Va fi el obligat să se întoarcă în satul său? Spera că nu. El a iubit tot ce a avut; vroia mai mult decât orice să rămână aici, în acest loc, în Legiune. Vroia doar ca totul să fie cum a fost, să nu se schimbe nimic. Regatul, cu doar câteva zile în urmă, părea atât de substanţial, atât de permanent; MacGil părea că va sta pe tron pentru totdeauna. Dacă ceva atât de sigur, atât de stabil se putea prăbuși dintr-o dată – ce speranța era pentru ei ceilalți? Nimic nu mai părea permanent pentru Thor. Inima lui Thor s-a rupt privind-o pe Gwendolyn cum încearcă să sară în mormânt cu tatăl ei. Pe când Reece a tras-o înapoi, însoţitorii au venit şi au început să arunce movila de pământ în groapă, în timp ce Argon a continuat cântările ceremoniale. Un nor a trecut pe cer, acoperind pentru o clipă primul soare, iar Thor a simţit un vânt rece biciuind prin această zi de vară care se încălzea rapid. El a auzit un scâncet, şi s-a uitat în jos şi l-a văzut pe Krohn la picioarele lui, privind în sus la el. Thor abia ştia ce se va întâmpla cu orice acum, dar ştia un singur lucru: trebuia să vorbească cu Gwen. Trebuia să-i spună cât de rău îi pare, cât de înnebunit de durere era și el din cauza morții tatălui ei, să-i spună că nu era singură. Chiar dacă ea va decide să nu-l mai vadă niciodată pe Thor, el trebuia să-i spună că a fost acuzat pe nedrept, că el nu a făcut nimic în acel bordel. Avea nevoie de o şansă, doar o singură şansă, să pună lucrurile la punct, înainte ca ea să-l respingă pentru totdeauna. Pe când ultima lopată de țărână a fost aruncată pe rege şi clopotele au bătut din nou şi din nou, mulţimea s-a rearanjat: rânduri de oameni se întindeau cât de departe putea vedea Thor, șerpuind pe drum de-a lungul crestei, fiecare ținând un singur trandafir negru, aliniindu-se pentru a trece pe lângă movila proaspătă de pământ care marca mormântul regelui. Thor a pășit inainte, a îngenuncheat şi a pus trandafirul pe grămada deja în creştere. Krohn a scheunat. Pe când mulţimea a început să se disperseze, oamenii îndreptându-se în toate direcţiile, Thor a observat că Gwendolyn a scăpat din strânsoarea lui Reece şi a alergat, isteric, departe de mormânt. "Gwen!" a strigat după ea Reece. Dar ea era de neconsolat. S-a strecurat prin mulțime a fugit în jos pe o potecă de-a lungul marginii crestei. Thor nu putea suporta să o vadă așa; trebuia să încerce să vorbească cu ea. Thor țâșni și el prin mulţime, cu Krohn după el, strecurându-se cum putea prin mulţime, încearcă să urmeze traseul ei şi să o prindă din urmă. În cele din urmă, a reușit să iasă pe la margine și a văzut-o alergând, departe de ceilalți. "Gwendolyn!" a strigat. Ea a continuat să alerge, şi Thor a urmarit-o, alergând și mai repede, cu Krohn schelălăind alături de el. Thor a fugit mai repede şi mai repede, până ce plămînii îl ardeau, şi în cele din urmă a reuşit să micșoreze distanța dintre ei. El i-a apucat unul din braţe, oprind-o. Конец ознакомительного фрагмента. Текст предоставлен ООО «ЛитРес». Прочитайте эту книгу целиком, купив полную легальную версию (https://www.litres.ru/pages/biblio_book/?art=43696839&lfrom=334617187) на ЛитРес. Безопасно оплатить книгу можно банковской картой Visa, MasterCard, Maestro, со счета мобильного телефона, с платежного терминала, в салоне МТС или Связной, через PayPal, WebMoney, Яндекс.Деньги, QIWI Кошелек, бонусными картами или другим удобным Вам способом.
КУПИТЬ И СКАЧАТЬ ЗА: 199.00 руб.